În acest domeniu al viețuirii în natură (alții îi spun buhcraft ori supraviețuire) se au în vedere, se discută, fel și fel de scenarii. Ce facem dacă se întâmplă un lucru sau altul. Astfel, în cazul unui eveniment de mari proporții, cu urmări dezastruoase, uneori, se crede că o soluție poate fi natura, că se poate supraviețui pe termen lung cu ce se găsește în mediul înconjurător (culege, vânează). Însă mai este posibil în zilele noastre?

Mai sunt resurse suficiente? Un vânător culegător necesită mult spațiu pentru a reuși să trăiască cu ce oferă natura.  David Pimentel, om de știință, profesor emerit de științe agricole, entomologie și ecologie la Universitatea Cornell, SUA, (mai multe despre el aici), menționa în lucrarea sa Food, Energy and Society, că pentru o famile de cinci persoane sunt necesare 200 hectare pentru a putea obține hrană. Asta înseamnă 40 de hectare pentru fiecare individ. Într-un habitat ideal. Tot acolo sunt menționate și afirmațiile altor oameni de știință (Clark și Haswell) unde se susține că un vânător-culegător din anii 1970 avea nevoie de un spațiu de 150 de hectare pentru a obține necesarul de hrană într-un habitat favorabil, 250 hectare într-un habitat moderat favorabil și 50.000 de hectare în zona subarctică! (pag. 45-46 din lucrarea menționată anterior, 2008, ediția a treia )

Conform unei alte opinii sunt necesari undeva între 11  și 800 de km pătrați, pentru un vânător culegător, după cum se susține aici. Adică mai mult decât ce era menționat anterior.

Dar hai vedem cum ar fi treaba în țara noastră dacă în urma unui eveniment catastrofal ne-am apuca cu toții să vânăm-culegem. Dacă avem în vedere doar 100 de hectare necesare unui vânător-culegător pentru a obține hrana (e puțin) și se ia suprafața țării (238.397 de km pătrați) înmulțită cu 100 (un km pătrat are 100 de hectare) și împărțită la 100 de hectare rezultă că în țara noastră mai pot trăi 238.397 de oameni! Am calculat de câteva ori din teama de a nu greși (am întrebat și pe alții). Asta înseamnă un om pe km pătrat, spre deosebire de acum când sunt 84,4!  Însă, probabil, în realitate ar fi mai puțini. Nu cred că 100 de hectare pot asigura necesarul de hrană unei persoane pentru un an întreg. Iar dacă mai scădem din suprafața țării noastre și terenul de sub localități, căi de comunicații ș.a.m.d., mai precis unde s-a construit, betonat, asfaltat etc. … numărul de vânători-culegători este posibil să fie mai mic. Ca să nu mai punem la socoteală și abilitățile în materie de cunoaștere și exploatare a naturii, resurselor. 

Sunt destui care afirmă că nici planeta nu poate susține populația actuală dacă am trăi cu ce culegem-vânăm din/în natură. În baza celor scrise mai sus, unii oameni au calculat și câți vânători-culegători poate susține Pământul. A fost luată suprafața lui și împărțită (100 de hectare pentru fiecare vânător-culegător) iar numărul oamenilor care poate fi susținut de planeta noastră este de cca 130 de milioane! Nu este părerea mea, descoperirea mea. Se poate vedea aici. Conform opiniei altora și 130 de milioane constituie un număr mare.

Spre deosebire de un vânător-culegător, un agricultor are nevoie de mult mai puțin teren. Și aici părerile diferă. Cei mai mulți sunt de părere că în jur de 2 hectare de persoană. Un articol interesant cu privire la asta este aici. Asta e părerea celor din afara țării noastre. Bătrânii de la noi din țară, cei cu care am putut vorbi, susțin că în trecut era necesar un singur hectar pentru a asigura hrana pentru o familie de 4-5 persoane! Dacă mai aveau și animale domestice mai trebuia teren.

Din aceste motive cred că trebuie să ne bazăm pe ce cultivăm noi, pe ce creștem noi, nicidecum pe ce culegem din natură. N-am să susțin că sunt inutile cunoștințele cu privire la acestea. Doar să nu credem că se mai poate trăi din ele. Sunt folositoare. Să suplimentăm ce avem (cultivăm, creștem) cu ce culegem-vânăm din natură. A rămâne fără provizii peste iarnă constituie un lucru înfricoșător pentru mine. De aici interesul meu pentru obținerea și conservarea hranei. La ieșirile în natură mereu mă uit după resurse, după ce aș folosi drept hrană. Mereu aflu surprinzător de puține. Sau nu prea sunt disponibile. Este cam dificil să aflu rădăcini iarna, sub stratul de omăt, ori chiar dacă le găsesc este cam greu să sap și să le scot din solul înghețat.  Unii au murit crezând că se poate supraviețui cu ce se află în natură. Un exemplu este aici. În circa o lună omul era găsit mort. Deși participase la căteva cursuri de bushcraft, supraviețuire. Cel puțin așa se menționează în articolul din presă. Nu știu ce  a fost învățat el pe acolo. Ori ce nu a fost învățat. Nu știu cât de bine i s-au explicat lucrurile. Poate că i s-a spus numai lucruri bune. Însă nu știu cât și ce a înțeles de a ales să ia asemenea decizie, de a pleca în natură fără provizii. Mai ales în anotimpul acela. A lăsa să se înțeleagă că se mai poate trăi din vânătoare și cules nu cred că e tocmai bine. Din aceste considerente, cred că lucrurile trebuie precizate foarte bine, cine știe ce concluzie poate trage un iubitor al naturii și după aceea îl vedem la televizor.