Confecţionarea unei macete
Realizată cu priceperea şi experienţa mea modestă. Am mai încercat şi reuşit să fac cuţite, se pot vedea aici şi aici. Însă în ce priveşte macetele, este prima dată când confecţionez una. Modelul a fost un bolo filipinez. Ţin să precizez că nu eram adeptul macetelor. Am copilărit doar cu topoare, securi mai ales. Nici nu ştiam atunci de existența lor. După ce am aflat de ele (mult după revoluţie), sincer, nu prea le vedeam rostul. Ulterior s-a mai nuanţat opinia. Un exemplu poate fi următorul: la ieșirile în natură copiilor le era greu să înainteze prin vegetație. Dacă nouă, adulților, ne era mult mai ușor, la ei era diferită treaba. O macetă care să cureţe cărarea de muri sau alte plante se dovedeşte a fi un lucru util.
Și în acest articol nu este vorba de laudă de sine. Ci un îndemn. Ca noi, cei care suntem preocupați de viețuirea în natură, să încercăm să ne facem uneltele necesare.
Dimensiunile lamei: lungime – 300 mm, grosime – 5 mm, lăţime – 50 mm (spre vârf).
Materiale
Foaie de arc, ulei de motor ars (pentru călit), ulei de motor nears (pentru plăselele din lemn ale mânerului), cărbuni de lemn, o bucată de țeavă din mase plastice, o bandă pentru purtarea macetei, o bucată de lemn de foc (stejar), o bucată de sârmă mai groasă pentru nituri (aruncată de cei care au tras curentul).
Unelte
Polizor unghiular, forjă, menghină, ciocan, nicovală, meghine de mână, disc debitat, disc pentru tăierea metalului, clește fierărie, pilă, șubler, rașpel, bardă, bormașină, ferăstrău, burghiu pentru lemn şi metal (de 5), hârtie abrazivă.
Procesul
1.Lama
Fiind mai lungă decât era necesar, foaia de arc a fost tăiată cu polizorul unghiular. Pentru a putea fi prelucrată, a fost decălită. A fost introdusă în foc şi înroşită. A fost îndreptată pe nicovală, materialul fiind curb. Acum, din foaia de arc a fost decupată maceta. A urmat polizarea până la dimensiunile dorite. Am folosit pila pentru a da tăişul lamei. Pentru a face mânerul curb (fotografiile de mai jos), maceta a fost introdusă în forjă, adusă la temperatura potrivită şi prelucrată pe nicovală. Ulterior au fost date găuri pentru nituri. Cu un burghiu de 5.
A urmat călirea. A fost făcută după ce lama a fost înroșită în foc până nu a mai fost atrasă de magnet. Apoi a fost introdusă în ulei ars. Din fericire nu s-a strâmbat.
Revenirea a fost efectuată în cuptorul aragazului la o temperatură de circa 200 de grade vreme de 3 ore. În prealabil lama a fost ștearsă bine de ulei cu o cârpă pentru a nu mirosi în casă. Când a ajuns să aibă culoarea maro şi porţiuni cu purpuriu a fost îndepărtată din cuptor.
2.Plăselele mânerului
Confecţionate dintr-o bucată de lemn de foc. Stejar. Lemnul a fost crăpat cu toporul, iar cele două bucăţi rezultate au fost cioplite cu barda, polizate cu flexul până la o grosime apropiată de cea potrivită. După însemnarea cu creionul a urmat tăierea plăselelor. Efectuată cu un ferăstrău de mână. Au fost lipite pe mânerul plăselelor cu epoxy şi fixate cu menghine de mână. A urmat prelucrarea cu raşpelul până la dimensiunile finale ale mânerului, finisarea cu şmirghel şi baterea niturilor.
3.Teaca
Confecţionată dintr-o bucată de ţeavă din mase plastice. Aruncată de alţii. Eu am luat-o şi i-am dat un rost. Pentru a fi realizată teaca, ţeava a fost introdusă în cuptor. După ce a stat o perioadă la căldură şi a căpătat maleabilitatea potrivită, a fost aplatizată prin presarea cu ajutorul unei scânduri. Ulterior a fost tăiată la dimensiunile potrivite. Fiind urâtă ca dracu şi cu şanţuri de la grătarul cuptorului, pentru a nu o face de râs, am înfăşurat-o cu bandă izolatoare.