Tipi-ul constituie un adăpost cunoscut, de regulă, că a fost folosit de populațiile indigene din America de Nord. Însă nu a fost construit doar de ei (după cum vom vedea mai departe). De asemenea, poate că mai există opinia că era acoperit de piei de animale sau pânză. Însă era și de scoarță de copac. Sau alte materiale. După cum se poate vedea mai jos. Prima imagine a fost luată de pe https://www.firstpeople.us/tipi/chippewa-family-beside-bark-tepee.html. A doua, a fost luată de pe https://lindquist.cul.columbia.edu/catalog/burke_lindq_042_0398. A treia, de pe https://www.firstpeople.us/tipi/a-chippewa-indian-winter-lodge-lake-county.html. A patra fotografie este luată din Wildwood Wisdom, scrisă de Ellsworth Jaeger.

N-am să susțin că un astfel de adăpost e românesc. Nu este. De fapt, poate fi întâlnit în multe locuri în lume. Acest fel de construcție conică este întâlnit de la populațiile din Siberia până la cele din nordul Europei. După cum  se poate vedea mai jos. Prima fotografie a fost luată de pe http://www.adventuretravel.ru/wwater/gutara/tofalaria2008/DSC05535.JPG. A doua, de pe https://www.56thparallel.com/taltsy-museum-of-wooden-architecture/. A treia fotografie de mai jos e făcută de mine. În Suedia. În imagine se află o locuință tradițională a populației Sami.

Un studiu al ierarhiei dezvoltării structurilor locuințelor arată că formele circulare sunt mai vechi și precedă planurile rectangulare (sursa https://www.laits.utexas.edu/sami/dieda/anthro/architecture.htm). Însă nu trebuie să citim surse științifice ca să realizăm asta. Cam toți copiii generației mele construiau colibele în care se jucau la fel (nu le spunea nimeni surlă). Așa era copilăria atunci. Construirea unui adăpost conic vine de la sine, este natural. Și făceam asta fără să ne învețe cineva. Pur și simplu am realizat că era mai ușor de făcut și mai rezistent totodată. Nu trebuia să înfigi lemnele în pământ ori să faci alte operațiuni (ca la alte tipuri de adăpost) ci doar să sprijini câțiva pari cu crăcane în vârf și deja aveam o bază de unde se putea începe construirea colibei. Poate de asta este întâlnit un astfel de adăpost în multe locuri în lume.

În acest articol o să încerc să arăt că și noi avem un trecut și o experiență de care trebuie să ținem seama. Nu doar alții sunt demni de a fi urmați. Însă nici nu am să susțin că românii sunt unicii, neasemuiții, că neamul nostru ori acest loc reprezintă buricul pământului. Sunt bune sursele, materialele (cărți, materiale video etc.) de afară, este bine să învățăm din ele, din experiența altora, dar e bine să ținem seama și de ale noastre. Care ori nu sunt cunoscute, sau sunt trecute cu vederea, ori nici măcar nu se încearcă să se caute surse de la noi. Un exemplu este mai jos, sunt două fotografii luate dintr-o lucrare de etnografie cu privire la Țara Bârsei, unde este descris acest tip de adăpost.

Acest tip de construcție se poate vedea și prin muzeele din țară. După cum se poate vedea mai jos. Fotografiile au fost luate de pe http://monumente-etnografice.cimec.ro/muzee-in-aer-liber.asp?ID=3B59140C3B764DE7A7838D54E6B718AA și http://monumente-etnografice.cimec.ro/muzee-in-aer-liber.asp?ID=3B7667F3152541F6A6C5DC230BE496DE.