Ideea de independență, care vine mereu în minte (habar nu am de ce), m-a determinat să cumpăr un astfel de obiect. Însă e cam greu de realizat independența în societatea de azi. Cred că este aproape imposibil. Pe vremea bunicilor, se putea. Bunicul soției (avea 98 de ani când s-a dus, anul trecut) povestea că atunci când era copil, tatăl său făcea cumpărături o singură dată pe an. Toamna, după ce vindea ceva bucate (așa spune bunicul cerealelor). Și nu cumpăra prea multe. Orez, ulei, pânză pentru haine și chibrituri.

Un exemplu cu privire la dependență este curentul. Dacă rămânem fără pentru o perioadă mai lungă? Este posibil? Nu mă pricep însă sunt voci care susțin zic că e posibil. Iar urmările nu sunt plăcute deloc. Am mai scris puțin despre dependența societății noastre de energie aici. Dar mai bine rămânem la moară.

Moara – a fost cumpărată pe internet. La un preț bun (câteva pachete de țigări). Într-o stare bună. După cum se poate vedea în imaginile de mai jos.

Pentru recondiționare s-au efectuat următoarele.

Materiale

Oțet (cred că 4-5 litri), apă, WD-40, vopsea (o cutie mică).

Unelte

Găleată (aruncată de pe la construirea caselor), pensulă, perie de sârmă, șmirghel.

Procesul

Moara a fost demontată. Surprinzător de ușor au ieșit șuruburile din locașul lor. În interiorul morii cred că mai erau resturi de făină. Se poate vedea în fotografiile de mai sus. Cine știe de când erau acolo. A fost curățată de resturi și introdusă, pe părți componente, în găleata cu oțet. Și a luat ceva până a fost curățată de rugină. Părțile erau scoase din găleată frecate cu peria de sârmă și șmirghel și băgate la loc. De mai multe ori. Când erau ok, se spălau cu apă, se ștergeau bine cu o cârpă și erau date cu WD-40. Urma altă parte componentă. Până când au fost curățate toate părțile. A fost folosit oțet de vin. Am văzut pe internet opinii care susțineau că este indicat să fie folosit oțet alb. Am încercat cu cel de vin. Mi s-a părut că merge.

După o perioadă a urmat vopsirea. Când s-a uscat vopseaua, moara fost asamblată la loc. Și așa m-am ales cu o moară funcțională. Care este posibil să mă țină mută vreme. Și nu am recondiționat-o degeaba ori să am cu ce mă făli pe aici. Am pus-o la treabă și a ieșit o făină de mălai din care am făcut o mămăligă de toată frumusețea. Se poate vedea făina împrăștiată pe masă și pe moară în prima fotografie din titlu. Povestea va fi pusă într-un articol viitor.

Se ia curentul? Las’ să se ia! Că avem moară manuală :)). Glumesc.Doamne ferește!