Această unealtă nu am inventat-o eu. Și, dacă stau și mă gândesc bine, eu n-am inventat, descoperit, nimic în acest domeniu, al traiului în natură. Desigur, este posibil să fi reinventat roata, apa caldă. De mai multe ori. Probabil nu sunt singurul. Însă nu trebuie să ne pară rău. Cred că sunt puțini cei care pot afirma că au făcut descoperiri. Fiindcă ce a fost de descoperit în această sferă de activitate … s-a cam descoperit. Important (cred eu) este să punem în aplicare informațiile pe care le deținem. Ăsta cred că trebuie să fie „spiritul” bushcraft-ului, survival-ului. Dobândirea deprinderilor. Ieșirea în natură. Altfel devenim doar colecționari de echipament. Pe care, să fim cinstiți, îl cam avem.

Ideea cu privire la acest dispozitiv (ghilotină?) am luat-o din niște materiale găsite pe internet. Se poate vedea aici, puţin, între minutul 4.36-4.37. Mai poate fi vazută şi aici. Minutul 11.2o.

O folosesc pentru a asigura blănii moliciunea necesară. Fiindcă după argăsire și punerea la uscat, blana se întărește. Nu prea poate fi folosită în acea stare. Drept urmare trebuie prelucrată. Mai ușor se poate da blănii suplețe când se utilizează un astfel de dispozitiv decât alte metode pe care le-am folosit. Desigur, mai sunt și altele care se folosesc în acest scop. Unele dintre ele le-am utilizat în timpul ori după folosirea acestei unelte.

A fost făcută din lemn de rășinoase. Modul de construire cât și cel de folosire este simplu și cred că reiese din fotografii. În ele apar și două din blănurile argăsite de mine. Stau copiii pe ele prin casă.